Mara Nicoara

Acvariu

Ferigi fantastice-mi devoră geamul
Pe cer trec păsările unei alte ere
Lumina-n colţuri creşte iarbă verde
Şi liniştea-n nelinişi piere.

Cerul e oul străveziu şi-atît de greu
Că au plesnit copacii-n muguri de-ncordare.
Din el ies forme monstruoase fără piele
Şi mor, de ce tăcînd, în zare.

Ca peştii albi ies oamenii din case
Şi-alunecă pe străzi atît de lin.
La geamul meu mari broaşte pîntecoase
Cu ochii reci să mă privească vin.

Tăcuţi, ca umbre lunecînd pe ape
Trec anii mei ca într-un vis.
Şi nu ştiu, lumea-i un acvariu
Ori eu într-un acvariu m-am închis.

...şi se făcea că eram pe o planetă...
...Şi se făcea că eram pe o planetă stearpă
Plante carnivore mă-nconjurau şi faţa
Mi-o apăram cu palma smulgîndu-mă cu greu
Iar cînd am vrut să mă orientez după soare
Polii erau devoraţi de sori roşii din care picura sînge mereu.
Alergam cu veşmintele rupte şi nu mă puteam opri
Răsuflarea cuiva ucigătoare o simţeam caldă în ceafă
Petrele îmi muşcau călcîiele şi aş fi dat
Orice pe o cană cu apă.

O lacrimă mi-a curs şi s-a oprit pe piept
Oasele acelui cuiva grele ca moartea în ea s-au închis
Sub povară nu mai aveam răsuflare şi mă micşoram pînă ce
Ascunsă după pleoape-am adormit...
- Şi-n vis
Se făcea că eram pe o planetă stearpă...

 

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.