Mara Nicoara

Alt anotimp

Marea în cămaşa ei de lumină
A rămas departe, în alt anotimp,
Cu gura ta dulce, cu fructele tale.
Daliile toropite de căldură
Privind peste garduri pitice
Pietricele reci valuri adormite,
Marea care mă priveşte în ochi
ce adevăr trăieşte în jurul meu,
în văzduh, în ape,
Şi eu nu-l înţeleg?
Soarele prea copt putrezeşte şi el încet
Creangă de sînger cu bobiţe roşii
Deasupra plajei
În adîncuri vuiesc roţile mării
departe vuiesc oraşele, cu
răsuflarea lor de animale rănite.
Marea în cămaşa ei de lumină
A rămas departe, în alt anotimp.

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.