Mara Nicoara

Ana

Iarăşi cineva a strigat.
Ecoul îmi sîngeră gura.
Mi-am înveşmîntat trupul cu zid şi-ai plecat.

Cu frunze trebuia să-mi acoperi trupul gol.
Aş fi dormit în braţele tale ca-ntr-o floare suavă,
Cu petale de purpură crescînd spre cer.

Nu mi-am luat ziua bună de la tată, de la mamă,
De la pasărea roşie care duce spre apus lumina cu ea.
Simt în oase albind secolii grei,
Chipul tău
Bătut cu piroane în argintul ochilor mei.

 

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.