Mara Nicoara

Ars poetica

Eu sînt cea care aruncă piatra
În apa liniştită a simţului comun.
Se ridică valuri înalte, purtînd obiecte ciudate,
Dantelării, în care îşi are cuibul pasărea phenix,
Sub piciorul ei stă oul lumii.
Valul ridică spre cer
Un tron singuratic.
Cîteodată, cînd trec prin parcuri
Înveşmîntată în purpura apusului
Îmi amintesc de trecutele şi posibilele imperii
Existente în mine şi sămînţa lor nesămănată
Cuvinte suave de zăpadă topindu-se
Ca fluturii pe clopotele albastre ale amiezii.

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.