Mara Nicoara

Auzul

ce e mai fără de apărare ca auzul
chiar şi o pasăre îi poate înfige pumnale-n porţi
frunzele nu vor să moară şi ţipă în aer
se vaietă de foame, de sete, de durere
celulele trupului pe care îl porţi
aud trecutul, carele învingătorilor
huruind pe şosele
zilele pe pleoapa mea patinează ca pe un lac
îmi astup urechile şi aud ghilotina roşie
a sîngelui cum înaintează: tic-tac, tic-tac, tic-tac.

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.