Mara Nicoara

Basm

Şi cînd porni-tam peste mări şi ţări
Aveam nişte obiecte fermecate
Mă însoţeau un vultur şi un lup,
Luna, corn cu sunetul departe.
Dar drumul era lung şi-ntortocheat
Iar mie mi-a fost teamă şi am plîns.
Pămîntul se-nvîrtea în jurul unei lacrimi
Şi şerpi cuminţi pe degete m-au lins.
Ne-am luptat apoi cu zece zmei
Ce-nvinşi cădeau cu piaptănul prin plete
De-atîta sînge gros şi blestemat
Părea ţărîna un burete.
Atunci o pasăre prietenă
Ne-aduse apă vie-n cioc
Ca să ne vindece şi să ne poarte
La ceas de cumpănă noroc.
În urma noastră noi lăsăm
Ca nişte căi lactee mari zăpezi
Deşerturi, unde oase-nmuguresc
În mările cîntate de asezi.
Dar cînd în sfîrşit am ajuns
Eram atît de bărîni încît nu
Mai ştiam de ce-am pornit la drum.

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.