Mara Nicoara

Boala crinilor

Dacă m-ar întreba cineva de ce boală sufăr,
Aş răspunde: boala mea e boala crinilor,
Sufăr de deşertăciunea lumii.
Privesc lucrurile din camere: fiecare obiect
A mîncat din pîinea zilelor mele.
Eu o să intru în iarnă, odată cu crizantemele zdrenţuite,
Odată cu melcii băloşi, odată cu fluturii îngheţaţi,
Odată cu vrabia unei secunde, sărind pe piatra
încremenită a piramidelor.
Şi atunci, care e acel punct fix, stîlpul de care
Te agăţi cînd timpul te poartă spre mare,
Să fie floarea? Fiul tău auriu? Casa?
Lanţul subţire de la gîtul iubitului?
Fiul tău...

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.