Mara Nicoara

Bunăvestire

Între două secunde creşte ţărîna
Aud putrezind zăpada pe acoperişe, te depărtezi pe sub
Pomi, bucăţi de zăpadă cad, pe jos e plin de viermi
Albaştri şi fragezi.
Cu un crin în fereastră îmi bate cineva
Morile stelelor macină iarba pentru miei.
Spre margini de singurătate ne depărtăm
Iubitul meu, îţi strălucesc rănile
Securi din argint atîrnă pe trunchiuri
Picătura de sînge poartă în ea valuri imense
Fiecare val are în vîrf un tron de purpură şi aur.
Fiul şi iubitul meu, lacrima îmi acoperă cerul
Tu treci prin ea legat la ochi
Mările verzi sînt lumînări înalte şi îngheţate
Eu sînt naşterea, eu sînt moartea ta
De-atîta milă în trupul meu te-aş îngropa.

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.