Mara Nicoara

Ca să fie lumină

Este un rîu care te duce spre cascadă,
şi eu înot împotriva lui,
Cu umerii mei puternici de femeie tînără.
Mă împotrivesc să vină într-o secundă moartea
în timp ce admir un crin,
Să plesnească etajele şi să cad rotindu-mă
în ceruri întunecate.
Nu vreau să treacă tramvaiele peste mine
ca pe o şosea,
Nu vreau să mor nici cînd voi fi o venerabilă
babă de zăpadă
şi mi se va termina timpul în ceasornice.
Nici liniştea stelelor nu mă face să mă resemnez:
ţărîna unui trandafir roşu mă întristează,
Pajiştile pline cu ierburi mă duc cu gîndul
la golicunea iernii -
Viaţa asta care nu îţi dă nimic pe degeaba!
Mă împotrivesc să plîngă orice om pe lume.
Nu vreau să moară nimeni.
Chiar şi hrana fluturilor trebuie plătită,
Chiar şi la bunătatea din mine am ajuns greu.

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.