Mara Nicoara

Ceasornicul zăpezii

Te salut singurătate a mea
M-am reîntors,
În faţa ceasornicului zăpezii
Nu poţi sta decît singur.
Cum zburam, nebună de dragoste
Peste acoperişuri, din părul lung
Cădeau perle pe străzile oraşului,
Înotam în baia roşie
A fiecărui trandafir.
Treceam cu iubitul meu pe plaja neagră
Şi în jur dansau
Maimuţele arzătoare ale soarelui.
Sînt atît de pură, luminoasă şi singură
Încît îmi plîng de milă.
Oraşele sînt pline
Cu maşini, fum, flori în lanţuri,
Eternitatea ţine două luni,
doi ani, două tangouri,
două popoare de crini.

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.