Mara Nicoara

Cetatea de piatră

Cînd scriu eu, se face tăcere în lume.
Ocrotiţi-mă în cetatea din pietre albe,
În cetatea cu străzi spălate în holdele de grîu
Şi pe care soarele trece ca un car de luptă.
Ocrotiţi-mă în oraşul de piatră,
Cînd scriu eu se face linişte în lume,
Ocrotiţi-mă, am sufletul mai mare decît trupul pietrelor,
El are graniţe grădinile galbene ale toamnei
Şi este atît de fragil
Încît cuvintele, ca vrăbiile albastre, îl pot izbi,
Ocrotiţi-mă, cum în vechile cetăţi erau ocrotite gravidele
şi erau ocrotiţi nebunii,
Cei socotiţi sfinţi şi prin care vorbeau zeii.
Eu scriu şi în lume se face tăcere
Eu ard ca să fie lumină
În casele voastre.

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.