Mara Nicoara

Conversaţie interioară

Te rog, simte-te ca acasă în sufletul meu.
Lasă-ţi amintirile în cuierul de la intrare.
Eu înaintez cu nişte flori în ochi.
Tu înaintezi cu un chip de tablă în piept.
La temelia nopţii am zidit o floare suavă,
Să nu se surpe castelul din argint peste noi.
Omul în somn este o casă părăsită
Prin care străinii sau morţii se plimbă
Cu un cuţit de apă între dinţi.
Pasărea care-şi face cuib pe cîmp
Crede iaba pădure înaltă.
Întoarce-te de sub mări
Cu desagii plini de sare.

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.