Mara Nicoara

Copilărie depărtată

Un oraş din piatră, cu paturi din piatră,
Printre frunze lucioase din piatră -
şi vîntul, nu se mai joacă pe străzi
cu mingea roşie,
Iar răsuflarea tăcută a mării încremeneşte
în norii albi.
Copilărie depărtată, libertate şi lipsă de teamă.
Nu respirăm de două ori acelaşi văzduh
Privirea atinge mereu alt trandafir
Destinat să aducă puţină frumuseţe şi
apoi să moară.
Clopotele nopţii se scufundă în adîncul somnului
Copilărie depărtată, vîntul mai sună în trompete de foc,
Baloanele tale albastre se duc spre steaua speranţei.

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.