Mara Nicoara

Crînguri de salcîmi

Bilă strălucitoare de apă,
Hăuri în care se ascund trenuri,
şi cînd e furtună vin şuierînd cu miile pe străzi,
Marea a săpat cavităţi rotunde în toate lucrurile
de pe pămînt:
în scoici de purpură şi în ceasuri,
Pe dealurile cu păpădii şi pe trupul tău dulce
Fără de care mi-e greu să trăiesc pe pămînt.
Vino şi hrăneşte-mă cu cuvintele tale,
Cu pîinea ta, cu apa ta,
Lasă-mă să respir în crîngul tău de salcîmi,
Soarele bînd să-mi mîngîie
Sufletul convalescent.
Noaptea acoperişul casei
Este spoit în alb de bidineaua lumii,
Pe ţărm albastrosul singuratic ascunde
Lacătele albastre ale mării.

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.