Mara Nicoara

Degetul pe buze

Am citit că pruncul, în burta mamei, trăieşte o stare de fericire, o stare de cunoaştere totală, vede trecutul şi tot viitorul, mările albastre cu vapoare şi peşti, pămîntul plin de cîmpii verzi pe care pasc turme albe, cerul plin de păsări, sufletul oamenilor, nimic nu are perdele sau învelşuri pentru el, viitorul i se dezvăluie plin de lumină. Dar, în clipa cînd vine pe lume, luminat de atîta cunoaştere, lumina îl atinge cu degetul pe buze şi el uită tot.
Mi-e frică să merg noaptea, eu fac parte dintre vietăţile care nu văd în întuneric, el îmi produce o groză adîncă. Dar ziua, lumea întreagă este a mea, lumea plină de soare, ştiu totul despre păpădia care arde o secundă în grădină, ştiu totul despre vrabia umilă de pe perzavul geamului, privesc din turnul înalt bulevardele oraşului, văd valurile milioanelor de oameni, din cînd în cînd în vîrful unui val apare un tron de purpură şi aur. Ştiu totul despre fructele puterii, ştiu totul despre bine şi rău, despre frumos şi urît. Cînd vreau să vă spun despre toate aceste lucruri din sufletul meu, despre această lume strălucitoare, cineva îmi pune degetul pe buze.
Iubesc un bărbat, de dragul lui am spart toate ceasurile din lume, am semănat lanuri de floarea soarelui în jurul casei, mi-am dat foc din dragoste în fiecare seară în faţa cortului lui de rege. Dar cînd am vrut să-i povestesc sufletul meu, îngerul m-a atins pe buze, şi i-am spus că dintre toate femeile eu îl iubesc cel mai mult.
„Toate spuneţi aşa".

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.