Despre insulele fericirii
Soarta are din loc în loc mici insule
Cu iarbă fragedă, animale blînde,
Pe mese vin uleios, miere neagră.
Acolo poposesc, pasăre ostenită,
Şi tu mă aştepţi, dulcele meu, şi iar adormi în trupul meu,
De atîtea secole te odihneşti în trupul meu şi apoi te nasc.
Dar ceasornicele din flori sună deşteptarea,
Fructele atîrnă în pomi şi tic-tacul lor amuţeşte privighetorile.
O pleoapă imensă pîndeşte de după nouri.
Pendula de aur mişcă, despicînd cerurile.
Din nou înotăm în oceanul anilor,
Încoronaţi cu porţelan fragil.
Galaxiile, mari nave de zăpadă, se îndepărtează şi ele.
Cineva aruncă peste bord pajişti întregi cu violete
Spre pomenire.