Mara Nicoara

Dimineaţa

Sînt stinse florile deasupra noptierei albe
Stau în cearceaful somnoros ca într-un lan de levănţică
Privesc vrăbiile, pe pervaz ciugulind
grîul milei tale.
În toba pămîntului bat furtuni
Oamenii se îmbracă în armuri de fier,
Se bat pe străzi cu morile de vînt.
Şi eu am suferit, am iubit, am ucis,
Dar în infernul fiecăruia este
o oază fericită în care te odihneşti,
Înainte de a fi aruncat mai adînc.
Dă-mi iubite fructul gurii tale
Zăpezile se deşiră în fluturi aurii pe cîmp.

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.