Mara Nicoara

Doar sărutînd zăpada

Frumosul meu prinţ, norii au zale negre
Pămîntul e o tobă pe care veacul bate
Şi noi dansăm tot mai repede, tot mai repede, tot mai repede.
Biciul albastru al mării ne mînă din spate.

Înotăm prin zile strigînd.
Pomii tac cu degetu-n urechi.
Coroană de cartofi primim la ţărm -
Ciocănitoarea anilor ne lasă vechi.

Carul ochilor are spiţe din raze
Oraşele devoră cîmpii şi păduri.
Cînd rochia naivităţii e în zdrenţe
Doar sărutînd zăpada ne mai credem puri.

 

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.