Mara Nicoara

Dragoste ultimă

Să fie ochii mei fereastra
Prin care să priveşti zilnic cu o nouă mirare
Cum răsare şi apune soarele
Prin păduri verzi de ierburi de mare.
Să te apere de fiarele albe şi crude ale iernii
Cu o blîndeţe fără seamăn palmele mele
În aşteptarea ta am înflorit lumînari în oglinzi
Şi-am împodobit pragul cu o poală de stele
Pentru tine-am cules toată lumina acestei toamne
M-aş preface în ţărîna de sub paşii tăi, să pot.
Dar dacă pleci iubirea mea căruntă
Mi se răstoarnă cerul cu o limbă de clopot.
Eu sînt năluca albă care locuieşte în visul tău
Îţi soarbe răsuflarea, flacără în braţele tale întinse
Nu voi lăsa rîzînd, în pahar să te doară
Amintirile cu degete ninse.
Mereu cu tine pînă dincolo
De eşti copac eu îţi sînt ram.
Mi-au înnebunit de dragoste clipele toate
Şi-aleargă desculţe să îţi bat-n geam.

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.