Mara Nicoara

Facerea de bine

Sînt dimineţi cînd ai sufletul atît de plin, încît simţi nevoia să dai bucăţi din el tuturora, ca dintr-o pîine coaptă: ia şi tu o felie de luncă însorită, mi-a mai rămas un codru bătrîn, în care pasc inorogi albi!
Îi dai unuia o floare, şi el te bate măr că l-ai jignit, îi faci altuia un dar şi după asta te ocoleşte suspectîndu-te de diverse interese.
La fel se întîmplă şi cu bunele tale intenţii. Dacă tu construieşti în eprubetă o floare minunată şi nouă, vin grădinarii şi încep să cîrcotească: o asemenea floare nu există! Sau dacă există, e tot o soră a celorlalte flori de pe cîmpuri. Precis am mai văzut noi undeva asemenea floare, degeaba te lauzi că ai construit-o tu!
Şi te trezeşti că nu ai ce face cu bunele tale intenţii, că floarea frumoasă nu ai unde s-o sădeşti, în nici un suflet, în nici un colţ de pămînt, toate grădinile sînt înconjurate cu ziduri înalte peste care nu se poate trece, şi cu o inscripţie: „Nu intraţi, cîine rău!"
Nu am să intru în sufletul tău, vecine. Nici nu-ţi bat la poartă. Prea scrie pe faţa ta: „Cîine rău!"

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.