Mara Nicoara

Feţele lucrurilor

Am o balanţă monstruoasă în minte: nu iau nimic ca fiind adevărat, măsor fiecare trandafir alb - e aur pur sau e fals? Măsor cuvintele, dacă sînt adevărate, măsor zăpada să văd dacă puritatea ei nu a fost atinsă de lumina putredă a stelelor de deasupra.
Hai, zice el, să mergem la un ceai.
Ce fel de ceai? Şi cît de mult ceai? N-o fi cumva rom? N-o fi cumva altceva?
Şi uite aşa s-a învăţat mintea mea să vadă şi cealaltă faţă posibilă a lucrurilor. Ba, după ce m-am deprins, am început să văd a treia, a patra, a cincea faţă a unui lucru.
Dacă te sui în cireş, poţi culege cireşe sau poţi cădea. Iubitul meu îmi spune: iar cobeşti! Şi cade din cireş de duduie pămîntul. Dar se bucură că am nişte bandaje gata pregătite să-i oblojesc zgîrieturile.
Eu nu plec fără un ac de siguranţă în poşetă.
Eu nu sînt fericită pentru că ştiu.
Lumina rece a stelelor nu mă înficoşează pentru că ştiu cînd mă va atinge destinul. De aceea preţuiesc toate lucrurile pe care ni le dă viaţa. De aceea pentru mine o zi este cît o veşnicie; îi gust fiecare nuanţă de culoare, privesc în grădină cum cresc castraveţii din floarea galbenă, cum se umflă din ce în ce dovlecii. Aşa am învăţat să mă bucur de cele mai mici lucruri.

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.