Mara Nicoara

Flacăra

în încăperile acestei case albe
Tu eşti asemeni unei flăcări, strălucind.
Fără căldura ta ce-aş fi eu,
Călătoare eternă prin ţinuturi înnegurate
Colindînd deşerturi, unde sufletul
Este ucis pe stînca cea mai înaltă
Fiecare an, este un nou ţinut al singurătăţii.
în ulcioare de aramă se ascunde vîntul.
şi oarbă de-aş fi, m-aş întoarce
spre casa cu ziduri albe
Să simt pe frunte, pe ochi, pe buze,
Căldura flăcării tale.

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.