Mara Nicoara

Florile de demult

Unde sînt florile de demult
unde sînt caii şi gutuii înalţi
cu frunze de ceară?
Unde e lumina orbitoare de atunci,
întreb eu,
Astăzi totul este prea strîmt:
Rochiile, odăile unei case, timpul unei zile,
Parcă cineva mi-ar fura
printr-un beţişor de argint
Timpul străveziu al unei zile,
Periuţele de dinţi, depărtate în acelaşi pahar:
Noi doi, faţă în faţă şi străini
asemeni treptelor unei mări -
Ultima duce spre uscatul cu plante şi pomi,
Penultima e încă sub apa născătoare.

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.