Mara Nicoara

Frunzele lucrurilor

Femeile sînt nişte ulcioare graţioase
Pe care le umple toamna cu păduri,
Cu iepuri albi, după care aleargă vulpi roşii,
Crizanteme, străpunse de suliţi de gheaţă.
Un inorog alb aleargă după fecioarele
care au şorţul
plin cu poame roşii, dulci.
Dup ce cad frunzele lucrurilor
rămîne adevărul cifrelor.
Cît de întinsă e împărăţia minţii mele?
Există hotare, ca nişte ziduri înalte
peste care nu se poate privi?
Trec prin parc, rochia mea rămîne sfîşiată
în colţii ultimului trandafir.

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.