Mara Nicoara

Fumul de gheaţă al toamnei

Nu mă mai miră nimic:
Nici zgîrie norii, nici luna, ajunsă
depozit de gunoaie,
Nici marea ajunsă locuinţă pentru oameni,
Şosele albe întinse peste firele de iarbă,
Pomii cu fructe roşii, prepeliţele, sitarii,
dovlecii şi măcieşul copt
Scufundîndu-se în fumul de gheaţă al toamnei
Ceasurile înmulţindu-se în lume
Şi absorbind timpul care ne lasă
Zilele tot mai mici, bucuriile decolorate
Gura mea, o floare, veştejindu-se.
Nu mă mai miră nimic,
Înţeleg totul, dar asta nu înseamnă că sînt
de acord.

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.