Mara Nicoara

Gînduri în oraşul vechi

Sînt fericită că exişti undeva în oraşul
atît de vechi încît se aude iarba viitoare
Bătînd în temelia catedralelor.
Porumbei ciugulesc privirile statuii negre
Niciodată acest călătreţ nu va respira prin frunze.

Putrede sînt visele sub perna trecătorilor
Care-şi transformă anii în cristale.
Amintirea aruncă pietre în umbra lui Don Quijote
Nu mai ştim să ne uităm la faţa unei flori.

Timpul pîndeşte cu ochii ieşiţi din ţărînă.
Dar eu sînt fericită că exişti
Şi te doresc cum doresc ninsoare.

 

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.