Mara Nicoara

Grîul

Peste cîmpiile locuite de păsări
Grîul copt se scutură în valuri
Caii zăpezii răstoarnă în ţărînă
Porumbul înalt cu ştiuleţii cît porumbeii,
Viile rămase în decembrie cu rodul necules
Boabele dulci scofîlcite.
Am crescut în respectul pîinii în acel sat din Transilvania
Fiecare bob de grîu are pe el o inimă
Dacă înfigi cuţitul în pîine curg lacrimi
Dacă arunci fărîme pe jos
Vîntul de sud îţi dărîmă casa
O, gîul este iertarea nostră,
Este sufletul nostru
Noi toţi sîntem muncitori
La porţile Regelui Grîu.
Bătrînii ţărani în zadar mai vorbesc despre inima grîului
Minutarele poruncesc altfel de răgazuri şi munci,
Altfel de sărbători.
Dar grîul, grîul este iertarea noastră, viitorul nostru,
Grîul nobil al limbii române.

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.