Mara Nicoara

Iernile albe

Pomii cerului îşi scutură frunzele peste noi
Vaci albe, cu coarne lungi trec pe străzile oraşului
Spre abatoarele de arint.
Stăm dincolo de geamuri,
în jurul mesei zilnice,
Dulapul maro în care se decolorează rochiile
Ca nişte trandafiri,
Covoarele şi fotoliile, patul care ne duce plutind
La ţărmul zilei următoare.
O, feţele noastre tinere, ochii plini de lumină,
Mireasma de bunătate a sufletului întrecînd
toate mirodeniile de pe pămînt.
Se apropie de noi iernile albe
Ca nişte abatoare de argint.

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.