Început de toamnă
Peste grădini trece clătinîndu-se corabia vîntului
Dovleci uriaşi, pepeni şi gutui
Au absorbit timp şi au crescut,
Grîul, cel care stă la temelia pămîntului
Este adunat în hambare.
Dealurile galbene, căciuli ţuguiate de daci
Veghează etern sub soarele patriei.
Sub fiecare frunză se coace un fruct
O, fiecare cuvînt este un fruct
În fiecare toamnă altul,
În fiecare toamnă mai dulce.