Mara Nicoara

Îndoiala

Să scriu că piatra e piatră şi că e rece,
Să scriu că focul arde,
Că obiectele sînt feţele focului,
Că eu sînt crinul albastru strălucind o clipă
deasupra gurii devorante a unui vulcan activ,
Tu, cititorule, care te duci la piaţă să cumperi pîine
cu banii luaţi pe orele de muncă
Ai să fii mulţumit de aceste cuvinte
O să-ţi pară pîinea mai bună, mai frumoşi
Melcii roşii trecînd prin iarba de aur a toamnei?
Aşa cum pomul face frunze,
Eu fac aceste poezii, pe care toamna
Le las să lunece prin parcuri
Ca nişte frunze galbene.

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.