Mara Nicoara

Inimă rea

Dintre toate morţile, mi-e frică să nu mor de inimă rea.
Mă plimb ca un copac prin lume, şi din sufletul şi trupul meu au crescut crengi. Dacă mi s-ar rupe o singură creangă, aş muri. Sînt păsări care mor fără perechea lor. Balenele care se sinucid pe ţărmuri albastre se sinucid de inimă rea.
Veţi spune: iată femeia care plînge din cauza drobului de sare.
Dar eu nu pot trăi decît total: cînd iubesc, iubesc pînă la moarte, cînd ucid un miel, înfig cuţitul pînă la prăsele; ca să aibă ai mei totul sînt în stare să mătur străzile de maşini, tramvaie, pepeni, dresori şi dresaţi, dacă iubitul meu vrea flori şi nu se găsesc, îmi tai şuviţele blonde ale părului şi-i întind palma; iată un buchet de păpădii!
Mă plimb ca un copac prin lume: mă opresc în faţa unei holde şi valurile ei sună ca şi cum ar fi făcută din clopote; mă opresc în faţa muntelui, sipet plin cu sare, în el demult a fost închisă marea, mă plimb prin ziua aceasta triumfătoare şi mă bucur de viaţă. Atîta timp cît nu-mi cad frunzele. Atîta timp cît mi se îngăduie.

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.