Mara Nicoara

Inorogul alb

Eu trebuia să ademenesc inorogul alb
În piaţa oraşului, însîngerată ca un altar.
Îmi adulmeca trupul luminos, sfios şi tandru era
Şi eu plîngeam înfiorată de milă.
Cine era victima, eu sau el,
Inorogul alb coborît din arborele lumii?
Cu ce zgomot s-au crăpat cîmpiile cerului.
O pasăre de purpură vîsli spre noi, ducea
O pendulă de aur în cioc.
Pe străzile Atlantidei ne urmărim.
Licheni albaştri ne-au crescut pe trup.
Trebuie să ajungem în piaţa
În care sub ape sclipeşte o pendulă de aur.

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.