Mara Nicoara

Insomnii(I)

Nu mă împac deloc cu viaţa asta dură.
Este un rîu care te duce spre cascadă,
şi eu înot împotriva lui,
Cu umerii mei puternici de femeie tînără.
Mă împotrivesc să vină într-o secundă moartea
în timp ce admir un crin
Să plesnească etajele şi să cad rotindu-mă
în ceruri întunecate.
Nu vreau să treacă tramvaiele peste mine
ca pe o şosea
Nu vreau să mor nici cînd voi fi o venerabilă
babă de zăpadă
Şi mi se va termina timpul în ceasornice.
Nici liniştea stelelor nu mă face să mă resemnez
Ţărîna unui trandafir roşu mă întristează
Pajiştile pline cu ierburi mă duc cu gîndul
la goliciunea iernii
Viaţa asta, care nu îţi dă nimic pe degeaba:
Chiar şi hrana fluturilor trebuie plătită
Chiar şi la buntatea din mine am ajuns greu.
Mă împotrivesc să plîngă orice om pe lume,
nu vreau să moară nimeni,
Nu ştiu, nu ştiu ce trebuie să fac împotriva răului din lume.

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.