Mara Nicoara

Insula

Nimeni nu ne poate lua ziua de ieri
Magnifica, strălucitoarea, cea plină de victorie.
Viermi de aur îmi scurmă sufletul:
teama de ceasul care vine.
Vreau să mă întorc în copilărie,
Vreau să mă întorc în mama mea,
Era cald, era bine, eram apărată
De cumplita secundă următoare.
Vin spre mine corăbii sfărîmate, pendule, animale înotînd,
Mă prind de sfera înflorită a unui măr
Şi timpul face pîlnie în fundul mării
Calorifere blînde sub pămînt
să înflorească pe cîmpie violetele
Eu mă ascund sub umerii tăi
şi sîntem fericiţi şi anonimi
ca secundele într-un ornic de gheaţă.

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.