Mara Nicoara

Îţi aminteşti

Această muzică îmi aduce în suflet o iarnă trecută
Et exultavit spiritus meus
Parcul imens, căpiţe de zăpadă pe crengi,
În care adormeau păunii ca nişte focuri strălucitoare
În cristale se coceau fructe sudice
Muzici mîngîioase stăteau în aer
Ca secundele într-un onic
O crenguţă de liliac alb ne îmblînzea sufletul
Priveam acrobaţii care coborau pe funii în adîncul
pămîntului
Acolo sînt oceane albastre de vis
Prietenia noastră Cella rîdea
Şi adîncurile zilei se umpleau de rubine
O, palatul pe veci pierdut al acelei ierni.

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.