Mara Nicoara

Iubirea ta

Sînt atît de sigură de dreptatea mea
Încît, dacă ar cunoaşte-o, m-ar
aproba şi duşmanii.
Sînt convinsă de cinstea mea,
de imaculata iarnă,
Ea va veni, chiar dacă în balcoanele caselor
Ca în sertarele trase
Toamna a uitat oglinzi,
flori roşii, femei în
costume de baie.
Puritatea mea, cîmpie de zăpadă,
pe care chiar fluturii albi sînt pete.
E inevitabil să trec zilnic printr-o mare
de pete, de răutate,
Dar trebuie să ieşi cu tălpile curate
Şi mierlele să nu ţipe cînd te apropii.
Sînt atît de convinsă de singurătatea mea
Încît învăţ să croşetez.
Numai de iubirea ta nu sînt sigură
Şi-mi cresc singură florile care mă vor înveli.

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.