Mara Nicoara

Iubitule, afară două păsări

Iubitule, afară două păsări dansează dragostea
Cu mişcări tot mai încete, ca prin sticlă vîscoasă.
Pe vitraliul alb, aripile lor negre cu o încremenire delicată.
Soarele e ascuns, cine ne va usca tristeţea din ochi?
În partea umbrită a obiectelor se petrec taine ciudate.
Mergem de mînă pe străzile ca nişte nervuri.
Oraşul este o imensă frunză albă şi sună a cioburi fiecare pas.
Sîntem singuri
Şi zburăm tot mai încet
De parcă am dansa prin sticlă vîscoasă.

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.