Mara Nicoara

Lamentaţia Penelopei

Mereu te aştept în pragul casei
Lumina îmbătrîneşte cu fiecare zi
Umbra mea scade treptat în buruieni
Cămăşile mele nu mai au peste ce se rotunji
Peţitorii şi-au lăsat nepoţii
Aceştia aşteaptă dar nu ştiu de ce
Timpul creşte în pietre. Rece
Urma calului în miezul nopţii.
Doar bătrînul cîine îşi plînge
Colţii căzuţi într-o ţărînă mai tînără.
În unghii alb sînge.

De totuşi vei veni, trăitorule al altui timp
Demult copacii vor fi reîntorşi în seminţe. Şi
Palmele mele
De timp bolnave nu te vor mai şti.

 

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.