Mara Nicoara

Linişte

Nu ţipă lanul de flori galbene
Că exişti.
Nu se opresc ceasurile din mersul lor
În oraşul în care tu trăieşti.
Tramvaiele roşii trec, zăngănind în urma lor
Casele, ca nişte cutii de conserve.
Tu nici măcar nu eşti de vină că ninge.
Pămîntul tot ca pînă acum, e buricul lumii.
Nu leşină păsările galbene din pomi, cînd tu treci.
Dragostea noastră arde, dar unde e cenuşa ei?
Steaua sărutului nostru va lumina
Peste mii de ani spaţiul de deasupra mării.

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.