Mara Nicoara

Lucruri urîte

Mie nu-mi plac lucrurile urîte şi nefireşti.
Dar ele există chiar dacă nu vreau şi fac parte din viaţa noastră. Munţii de gunoaie de la marginea oraşului, munţii de cuvinte din sălile de şedinţe, motocicletele păcănind, puhoiul de maşini, aceste lucruri dure care mînjesc albul merilor înfloriţi.
Mă gîndesc la vremea zimbrilor, ei, singuraticii, răsuflînd în munţi printre ramuri înflorite de măcieş.
Bila de aer în care trăieşte fiecare om e din ce în ce mai mică. Odată, la începuturi, bila era cît marea, şi era verde, plină de flori şi păsări. Acum ne respirăm unii pe alţii. Acum, în marile oraşe purtăm măşti de oxigen. Acum ne baricadăm singurătatea cu mobile, covoare, tablouri, dăm prin camere strîmte cu spray mirosind a fîn.
Fiecare suflet, un gong de aramă în care bat sunetele de gheaţă ale toamnei.
Oglinda este un peşte, s-au depus pe ea solzii cuvintelor de ieri.
Mă plimb cu tine pe dealul încă verde. Am strîns în bluza de mătase vîntul.
Ce zăpadă este timpul, cît de neauzit lunecă prin noi.

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.