Mara Nicoara

Lumina

Mă reîntorc cînd sînt obosită
la lumina din Transilvania
Lumina de aur, dulce, mîngîietoare,
Cînd drumurile sînt acoperite cu
paie,
Grîul stă în hambar ca un stol de porumbei.
Lumina aceasta, care este grădina mea,
bunica multiubită,
calul alb, ceasornicul cu flori,
secera veche, lumina pe care veacul
acesta nu o poate cîntări, măsura, ea
este de cînd lumea
Ea creşte din pămînt
Ea este sufletul blînd al strămoşilor.

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.