Mara Nicoara

Maci striviţi de aur

Cît de subţire este pielea mea cea de mătase -
Doamne, cum trec printre obiecte grele,
dure, tăioase, ucigătoare, veninoase,
pietre, beton, oţel, lemn, apă, foc,
Cu trupul meu de zăpadă acoperit doar de o rochie!
Sîntem fragili ca nişte maci
striviţi de aur întru-n lan de gîru,
Sîntem fragili ca nişte miei cînd
printre gratiile ierbii pîndesc lupii.
Este un sens în viaţa oceanelor,
în viaţa stelei, în viaţa vacii albe,
în praful de pe drum,
Răul din lume este doar o întîmplare -
Mai pot să cred într-o
pîine, într-o floare, într-un
copil, în cuminţenia unui ceasornic,
în pămîntul de care
acum mi-e teamă, în lumina ceaiului
de tei, în fericire, în fructul mărului...?

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.