Mara Nicoara

Marea

Ce moarte blîndă este marea
Să lunec lin, pînă ce uit de oameni,
De singurătate,
Trupul meu să nu aibă nevoie de alt trup
Sufletul meu să îşi păstreze lumina doar
pentru el,
Mare, cimitir al cuvintelor
Orice mă apropie de mare: mersul printr-o holdă
coaptă, o trădare, un kilogram de cartofi,
sărutările, aurul, această rugină a crinilor,
corăbiile.
Mare, ladă în care cad treptat obiectele lumii.

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.