Mara Nicoara

Marea

Marea, în cămaşa ei de lumină,
A rămas departe, în alt anotimp,
Cu umbra ta, cu fructele tale.
Daliile toropite de căldură
Privind peste garduri pitice,
Pietricele reci, valuri adormite,
Marea care mă priveşte în ochi -
Ce adevăr trăieşte în jurul meu,
în văzduh, în ape,
şi eu nu-l înţeleg?
Soarele prea copt putrezeşte şi el încet -
Creangă de sînger cu bobiţe roşii
Departe vuiesc oraşele, cu
răsuflarea lor de animale rănite.
Marea, cu cămaşa ei de lumină,
A rămas departe, în alt anotimp.

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.