Mara Nicoara

Marile aventuri

Dimineaţa, înainte de a mă trezi de tot, mă gîndesc la ce-mi va da ziua care începe: ce voi găsi cînd voi sări din pat? Voi sări într-un rîu proaspăt şi curat? Voi sări cu picioarele direct în cimentul vîscos al unor ore mohorîte? Mă voi izbi cu capul de pereţi? De flori de laur?
Iată ce mare aventură este un simplu coborît din pat. Ea este egalată numai de deschiderea unei uşi, pentru că dincolo de uşă poate fi orice: lupul rău, o prăpastie, pasărea iubirii care zboară şi mă lasă singură cu copilul pe covor: „Mamă hai să ne jucăm de-a ascunselea, mă laşi să mă ascund în ochii tăi?"
Orice cuvînt e o aventură, orice pas făcut aduce neprevăzutul. Între blocul meu şi alimentara sînt pete albe mai ceva ca pe o hartă, păşesc prudentă, însoţită de cîini şi sănii.
Ţi se poate întîmpla, în timp ce treci strada, să fii înghiţit de un triunghi al morţii, iar corăbiile trimise în căutarea ta să se piardă în spaţiile îngheţate ale oglinzilor.
Bate crîngul să sară iepurii! zice o vorbă, bate ceasul să sară secundele ca boabele de grîu, bate apa să sară în lume zăpezi şi fete cuminţi.

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.