Moment
Un cedru singuratic, adăpostind berze albe
şi marea în depărtare, ca o bilă de sticlă.
Se face inventarul frunzelor:
Lipsesc tot mai multe, în oraşul
din piatră albă.
Pleacă timpul din noi,
Mişc degetele şi timpul zboară din mine
ca o lumină aurie,
ţîşneşte, gîlgîie ca un izvor,
Rămîne tot mai puţin
Din toate lucrurile lumii,
se evaporă timpul -
Rochiile devin tot mai palide,
Muntele lutos se macină,
Florile de aur alunecă în nori.