Mara Nicoara

Nevăzutele rădăcini

Nevăzutele rădăcini, cele care ţin
lumea în viaţă
Ele se luptă cu hrana, cu setea,
ele aleg şi resping,
Ele ştiu ce e bine şi rău.
Pomii înfloriţi, plutind primăvara
ca un abur roz peste cîmpia galbenă,
Florile şi păsările, clădirile înalte,
toate lucrurile şi fiinţele au rădăcini
Odgoane puternice care le opresc să lunece în neant.
Trec de mînă, iubitule, cu tine prin lume
Şi nu ştiu ce ne opreşte să lunecăm
pe deasupra acoperişurilor
Poate sufletul nostru, gravid cu toate
fructele care au fost în lume,
Cu oraşe, civilizaţii, războaie, iubiri.
Nici un om nu se poate rupe de omenire
Chiar dacă vîntul de argint al minţii
Naşte zei de aur.

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.