Mara Nicoara

O, albinele sîngelui

Întîlnirea noastră a rămas în oglinzile iernii trecute,
Sub umbrele, sub scoici roz, mergeam prin zăpadă,
Pe îngheţatele ţinuturi ningea cu urşi albi,
Vîntul sufla stelele şi pluteam pe singurătăţi albastre.

De atîta timp dormi la sînul meu,
Încît îmi văd chipul în verzi pătrate de sticlă,
Înconjurat de flori şi lune aurii.

Balaurul suge timpul cu burta pe mari galaxii.
Lumina mea, încet îmi creşte o a doua inimă.
O, albinele sîngelui rătăcite pe cîmpiile tale.

 

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.