Mara Nicoara

O casă albă

Rătăcită în labirintul zilei,
Merg mereu mai departe.
La porţi femei cu mănunchiuri de flori galbene
Luminîndu-le feţele tinere.
O casă albă în cîmpia bătută de vînturi -
şi noi purtînd veşmintele fericirii,
Ploaia picurînd peste crîngul înverzit
Umplînd cu timp jgheaburile cerului.
O casă albă
Unde să te poţi odihni.

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.