Mara Nicoara

O, vînătoarea

O, vînătoarea de raţe în primăvara crudă
Iarba albă de lînă a cojocului
Pe care stam în genunchi şi eram ninşi
De fulgi calzi.
Cumplit te iubeam şi s-a făcut tăcere
Cuvintele ciudate tremurau în pădurea de trestie înaltă
Poate stăteam în genunchi pe irisul îngheţat
Al cîmpiei albe
Ce-şi flutura uşor genele de trestie.
Desigur, omenirea era pe altă planetă.

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.